marți, 30 decembrie 2008

2008

sunt in fata nenorocitului de calculator,savurand o bere la doza al dracu de rece,dupa o zi infernala de munca.stau si ma gandesc ca a mai trecut un an in care nu am realizat mare lucru.dupa ce am aprins si tigara care merge la bere stau si ma gandesc mai intens la ideea de baza.anul care a trecut a fost mai bun sau mai rau???pe ce plan am realizat ceva?in ce am decazut?ce am realizat si ce nu am putut sa fac?ce am primit?ce am oferit?cam asta e repertoriul de nedumeriri care ma apasa acum.sa o luam de la cap.anul care a trecut a fost mai bun?din ce privinta?pai sa vedem:loc de munca am (in comparatie cu alti/stiu eu cine),am avut o avansare in serviciu si a crescut salarul nesemniificativ.(sa fie rau sau bine?)putin dupa jumatatea anului adica prin septembrie in data de 13 (nu sunt superstitios) am avut necazul vietii mele.era sa dau dracu` coltu (zambiind spun) in baru` vieti.ai precis un cocalar era sa ma duca pe "calea cea buna" sau habar nu am ce a vrut sa faca.am primit o sticla de bere in cap (credea ca eu ma imbat prin oalele capului?) si apoi un orificiu un gat.chesta asta m-a trimis direct in spital.deci am ajuns sa fiu pacient in spitalul in care nu credeam candva ca am sa ajung pe acolo numai in vizita.dar am fost ghinionistul om la locul nepotrivit.asta a fost o chestie rea.mai vine una.dupa nefericitul eveniment intamplat in barul vieti nu am mai calcat pe acolo,si nici nu m-am mai vazut cu oameni cu care imi cautam mintile dupa cateva ore petrecute pe acolo in fiecare seara.de cand "bnalul" eveniment,nici unul,dar nici unul nu a mai dat un semn de viata.am primit o vizita foarte sinistra cand ma externam.a fost de apreciat gestul.si am o mare apreciere pentru 3 persoane din echipa de vizitatori.dar in rest nimic.asta e un lucru iarasi NEbun.deci din gramad de oameni cu care imi petreceam timpul numai 1% au dat un semn de viata la "afterparty" (dupa spitalizare.deci e "bine".nu prea le a avut anul 2008 cu bune la mine.asta ca si o chestie de final de an,concluzie.dar sa nu fiu pesimist am avut un an incare procentajul de bine la general a fost de 45%.eu zic ca se putea si mai bine.in primul rand sper sa mai traiesc in 2008 si apoi sper sa fie mai bun.ne revedem in 2009 dragi mei.pana atunci va doresc sa va feriti de pitzipoance si sa nu aveti contact cu cocalari.numai bine.

Portret de familie

Cam asa se intampla


vineri, 26 decembrie 2008

a trecut craciunul


a trecut craciunul si obosit de atita a chefuit si agitatie si habar nu am totusi de ce sunt obosit.am mai supravietuit si acestui craciun.mosul pe la mine nu a venit.pentru c anu exista dar trebuie sa fiu in trend sa spun cu ce a venit mosul la mine.nu a venit pentru ca in cartierul in care stau eu nu e lumina pe strada si e multi tigani.si totusi stiti de ce mos cracila vine in romania ultima data? pentru ca de aici pleaca fara sanie si fara reni,si mare sa ii fie norocul daca pleaca imbracat.mai sunt cateva zile nu pot sa imi dau seama exact cate pentru ca inca sunt mahmur, si vine data de 31.12.2008 care e ultima zi din an si totta lumea se bucura ca a mai trecut un an din viata lor,si se face asa ca iun banchet de sfarsit de a 12a.in 31 va fi un razboi pur si simplu,toata lumea nu stie cum sa se mai aranjeze mai tare ca vecinu,toti beau mai mult ca si colegul,oferte la baruri si bodegi cat mai atragatoare,oameni isi proiecteaza dopuri de sampanie unul catre altul si chiar petarte sau artifici.e un haos imens care a fost planificat de nu stiu cate zile.cel mai frumos lucru atunci e ca te intalnesti cu tt felul de oameni care 1 an intreg nu prea ai avut contact cu ei.mai e si chestia asta, te intalnesti cu cel putitin o persoana care te ai certat in decursul anului si vine brusc la tine, ametita de alcool si te ia in brate si iti spune ceva de genu: hai sa uitam de ce ne am certat/batut si te pupa te baleste si te strange in brate si iti striga in ureche "la multi ani".pizda masi de treaba.pai eu am tinut atita ura in mine si tu acum vi la mine si imi faci o gramada de chesti care nu imi plac si pe deasupra ma si pupi?cel mai fain e dimineata de 1 ianuarie.deci daca vrei sa dai o spargere in locuinta vei intra in cartea recordurilor pentru o spargere cu proprietarul acasa.el este prea "obosit" si poti s afaci ce vrei la el in apartament.toata lumea intra intr_o stare avansata de putrefactie leneviind.sa trecem si peste asta.ne vedem dupa revelion.pana atunci conduceti cu grija.distractie placuta.

sâmbătă, 20 decembrie 2008

joi, 18 decembrie 2008

Bradul de craciun


tot stau si ma intreb de unde provine aceasta idee sau traditie care in copilarie ma incanta si nu prea.am cautat si am gasit ceva care nu ma scoate in lumina.intrebarea e: De ce ne impodobim brad de craciun?
am tot cautat sa aflu cine a fost cu ideea asta stupida de a a defrisa medil pentru a pune un amarat de brad in casa pentru numai cateva zile.orcum inca de din faza de proiect e aiure "traditia", in stai si pierzi o jumatate de zi incercand sa pui pe brad globuri care dai pe ala o gramada de bani, si alte chesti care peste 2/3 zile nu mai arata deloc cum a fost in prima jumatate de ora.te plangi ca stai intr-un apartament nu prea spatios.perfect.mai ocupi 1mp si cu bradul de craciun.vrei sa ai curat in camera.perfec.punem brad si rezolvam, face el mizerie in locul nostru.e absurd.de ce nu puneti o creanga usata intr-un borcan si puneti pe ea hartie igienica si firmituri lipite cu superglue?e mai ecologic,mai economic din punct de vedere al spatiului,mai economic din punct de vedere al bugetului,mai curat si alte chesti.nu.romanul trebuie sa isi cumpere un brad de cca 2m care il taie oricum cand ajunge acasa pentru ca ii zgarie tavanul.punem pe el globuri cat mai stralucitoare si mai infigem si in fundu` unui ingeras sau stiu eu ce spiridus acest brad.punem pe el si instalatie cu beculete colorate care sa lumineze mai ceva ca semafoarele pe intermitent.asa suntem noi.importam obiceiuri si traditi de la alte popoare fara sa avem ce mai vaga idee ce reprezinta sau cum au luat nastere.
-am vazut la televizor la nu stiu ce film ca aia fac asa de craciun.hai sa facem si noi.cam asa banuiesc eu ca se nasc la noi "traditiile" astea.in ultimul timp ne tot batem cu caramida in piept ca suntem ecologisti, dar cand vine vorba de domnu` cum sa nu taiam noi 1/4 din padurile care le avem sa impodobim bradul in casa.in pietzele din orase e plin de oferte: brad adus de la nu stiu ce mama dracu din padurea lu` nu stiu care papa care a sfintit toti brazi cu aghiazma si cu putin lichid de frana.ne ingesuim sa cumparam si alti sa vanda bucatai aia de natura car moare incet-incet si dupa data de 25 dec. e plina piatza de brazi ramasi pentru ca nea` mitica nu da atitia bani pe el si bade ilie nu ii scade pretu` ca el a muncit pentru a face o un "bine".ideea e simpla cheltuiala mare-satisfactie mica-rezultat catastrofal.de pasti de ce nu impodobim brad?

marți, 9 decembrie 2008

Talon de participare

România cu lantul de gît

Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc , ca o furtuna sosita din senin. Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!".
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioane si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pîna la urma, a plecat în strainatate, la studii si nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. În locul celor disparuti, au aparut rufele colorate întinse la uscat si boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am vazut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhamate la cosciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi în sînge. Oamenii aia care dadeau ordine politiei se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mîna pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa valorile lor, sîntem calcati de masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Sîntem o tara ocupata de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al taranului (cîti or mai fi asa) îsi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se întîlneste la Gara de Nord, cînd se da jos din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte.
Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi la fund.
Chiar daca ai vrea.

luni, 8 decembrie 2008

dumnezeu vs. noe

In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Romania si-i zice: - Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina. -Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ??? -Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp … Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime. Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut. Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine. Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor. Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce. Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie. -Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ? -Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

de ce aplaudam???

Fac pariu pe bani ca in clipa asta va scarpinati in cap ca niste maimute cu capuse si sunteti confuzi ca nu stiti sa raspundeti la lectie, amintidu'va in subconstient de scoala generala (din cauza profesoarei de romana, ma balbai si scriu marfa proasta, creatia e minunata la betie ) ? De ce aplaudam la sporturi, ma rog? Da' barbatii de ce au sfarcuri? Dar daca exista Dumnezeu, cum poate sa stea descult pe nori? E un truc sau nu? Nu stiu, poate a baut Red Bull sau poate Dumnezeu nu exista si inseamna ca bisericile sunt la fel de sacre ca si scarile de bloc (huh, ma rog, de fapt nu ma rog de nimeni si pentru nimeni si sigur nu'mi amintesc sa aplaud la sporturi. Cand prinzi un tantar si vrei sa ucizi, faci un gest cu mainile de parca ai aplauda, nu (nu? Dar cand nu se'nvarte pe langa tine nici un tantar, de ce sa aplauzi? De ce sa iti consumi energia degeaba incercand sa tai aerul, sa'l degresezi? Stiti de unde vine gestul handicapat de a ciocni palmele ca doua oua de Paste? Nu? Pai de la handicapati (autistii sunt niste genii) am invatat si noi. E articolul meu si pot sa'i compar cu animale, cand un caine se simte bine (mi se invarte prin cap o expresie idioata: "a da cu caciula in caini", inseamna sa fi cu chef, desi nu am auzit'o pe nicaieri) nu vorbeste (ci latra ) si nu ridica in aer un carton mare pe care a scris starea lui de spirit, dar se face inteles prin gesturi ca surdo-mutii, el da din coada si te lasa sa iti dai seama de o treaba - ca ii merg bine afacerile. Pana le creste coada, handicapatii dau din maini. Si incep sa'l cred pe Andrei Gheorghe (inainte sa primeasca sutul in cur de la ProTV) cand ne barfea ca suntem un popor de handicapati cu creierul putin mai mare decat o nuca. Lasati'va dus de joc si imaginati'va o sala de opera plina ochi de handicapati care incep sa aplaude si sa ovationeaze in felul lor (handicapat), imaginati'va ca s'a tras cortina si urmeaza un spectacol nou, handicapatii au plecat acasa (spitalulul 9) iar sala se umple din nou cu lume ca mine si ca tine si incepem si noi sa aplaudam si sa ovationam, tabloul asta morbid il gasesti in fiecare noapte la opera si la T.N.B., va place? Mai iti vine sa aplauzi? Mie imi vine sa arunc un bat de chibrit aprins in opera ...Daca v'ati convins ca a aplauda e dubios (si daca nu, cititi textul din nou pana va convingeti) urmeaza sa aflati citind ca la fel de dubioase sunt si sporturile. Sporturi Sangeroase (feat. Jean Claude Van "Damn" ). Sunt pe gustul si in mintea tuturor; am vazut femei care si'au lasat balta pretioasa telenovela in schimbul unui cafteli de box sau de k1. Face parte din normalul cotidian sa te holbi si sa schitezi un zambet in coltul buzelor cand joaca violenta la televizor si doi incep sa'si manance ficatii, dandu'si pumni si picioare in muian pana la lesin. Radem si facem muschi pe abdomen pentru ca prin natura suntem niste fiinte cu coarne si ne complacem sa distrugem, spunem ca ne doare de tot ce se'ntampla la stiri, dar nu schimbam canalul, nu'i asa (so dark the con of men )? Dar de ce naiba aplaudam pe cineva care aproape a lasat inconstient un om? Pentru ca toata tribuna e in picioare iar eu mi'am luat bilet la meci, d'oh ... Skate'ul. Romanii se pricep sa faca skate la fel de bine cum se pricep la fotbal sa dea cu stangu' in minge. Un pusti cu figuri vine uzat psihic de la scoala si isi aseaza fundul cacacios pe scaunul din fata televizorului, pe care il porneste cu un click de la telecomanda si vede o reclama la un drink nou cu Tony Hawk in rolul principal, simte cum fierbe sangele in el mai rau decat intr'un ibric si deja nu mai are stare, "pot si eu sa dau ollie ("to ollie" - "a sari" in jargonul skate'urului) de pa' un half' pe altul ca Birdman (a.k.a. Tony Hawk)", se minte cu convingere si pleaca calare pe skate pana ajunge la Casa De Cultura su stiu eu pe unde dracu se da el, unde se tine de cuvant si se da in spectacol cu un "ollie" stramb, dar aluneca de pe placa si isi rupe piciorul sau nu poarta casca pentru ca el e un "cool dude", cade si isi sparge capul (acum si la magazine , "Tony Hawk's Underground 2", pentru consola si PC). De fapt, nu crede tot ce vezi sau auzi , skate'ul a aparut la noi ca un brand nou si misto si daca stii sa te dai cu placa, da'te de sus frate! daca ti'ai cumparat un skate doar ca sa strici asfaltul, "drop it dude 'cuz you suck!" & rock on, doamne fereste ... Si ca astea mai sunt restul (curling'ul este cel mai putin dubios). Sper sa gasiti mesajul printre randuri si sa va amintiti de text cand mai aplaudati si sa va dati peste maini cu extinctorul (i kid, i kid ...). Afara e de rahat si ploua si eu trebuie sa ies ca am prmit un SMS, unde naiba mi'e umbrela? Da' la gag'uri de ce aplauzi?

am blog deci exist

salutare.astazi am decis sa intru si eu in rand cu omenirea (o parte din ea).pai ce?mai toti aveti blog si eu sa nu am?asa e la noi, spiritul de turma e foarte bine infipt in creierele noastre.totusi azi am luat decizia sa intru in aceast cerc vicios al blogg`aretilor.

sa auzim numai de bine