joi, 29 aprilie 2010

dor

imi este dor de:marius de la receptie,de diminetile somnoroase de la artima/carrefour,de nicu si agitatia lui,de racoarea diminetilor cand ajnug acasa de la chef,de drumul spre castel printre acei piersici,de patrupedele de la bloc,acel loc de langa castel la turn,de luna plina,de brutaria de la cumpar paine,de tigarile cumparate de la contrabandisti,de berea rea la gust atunci cand nu am bani,de interfonul de la scara,de diana,de drumul spre chizid,de iesirile de duminica la gratar cu ai mei,de durerile de stomac,de patul meu,stikerele de la mine de pe dulap,pe jaluzeaua care facea din zi noapte,de carjele care ma sustineau cand aveam piciorul rupt,de telecomanda pe care adormeam in pat,de fumatul in bucatarie suit cu curu pe masa privind pe geam,de treptele blocului care ma chinuiau cand eram in carje,de chezu care se imbata si striga la noi "handicapatilor",de semaforul care de cele mai multe ori il prindeam pe culoarea verde,sunetul frigiderului meu care seamana cu sunetul unui elefant,de laura lui chezu,de aruncat gunoiul in ghena,de bricheta mea zipo`,de sunetul castilor in care ascultam muzica,de statul educativ cu shuba la bere,de cunoscut persoane noi,de frigul care ma facea sa tremur,de o ploaie de vara care a udat absolut tot ce aveam pe mine si a sters de pe ghiozdanul meu autograful de la solistul trupei cargo,de oana lui dixi,de covorul moale din camrea mare,de hamburgerul care il mancam rar de la tomas,de dusul facut acasa,de dixi imi este cel mai dor,sunetul de la antivirus cand gasea un virus in pc,de salutat oameni care treceau pe langa mine cu masina si ma claxonau,de statul in in parc la bloc pana dimineata tarziu,de oameni care imi spuneau ca sunt in stare de ebrietate,de intalnirile cu paul de la tg mures,de iesirile in natura,de staul pe iarba in spate la castel,de servirea scarboasa a angajatelor de la diferite magazine,de gustul ciorbelor mancate acasa,de mama si de tata,de painea cu ou facuta de mine dimineata,de ceaiul de menta,de serile in care ieseam in oras cu bani de o bere si ma intorceam acasa dimineata,de chestile spontane,de mers cu cortul la ciulpaz,de pieptanatul pletelor incalcite,de bautul cafelei fara cofeina pe balcon la o tigara,de muzica data tare sa il stresez pe vecinul,de senzatia de foame atunci cand manc pufuleti,de clatitele facute de mine,de gruia,sunetul sirenelor de la salvare/politie/pompieri,de telefonul meu mobil care suna foarte rar.imi este dor de mult,cred ca nu am timp de scris toate astea nici macar in 5 zile.si culmea e ca nici nu imi lipsesc 90% din chestile enumerate mai sus.pe majoritatea am timp sa le mai traiesc cel putin 1 zi.dar asta e.cum spuneam,sunt melancolic baaaa!!!imi cer scuze daca nu am enumerat o persoana care merita sa fie pe aici.cam asa incepe povestea.povestea cui?eu sunt de vina.cred ca o sa imi treaca repede.poate maine sterg tot postul asta ca am trecut de faza asta.dar pana atunci...

miercuri, 28 aprilie 2010

melancolia dracu`

nu am mai bagat de mult pe blog.am fost si eu cu treaba.am lasat lenea deoparte in schimbul unor roluri de figuratie in 2 filme.am fost si am filmat pentru regizorul roman Dan Pita in incinta fostului combinat siderurgic hunedoara (cu cata mandrie am scris asta) unde am avut rolul de a ma plimba in spatele camerelor si sa fumz intruna din tigarile primite de la tipul cu recuzita.in fine.placere sa apari prin spatele actorilor principali sa te plimbi pe acolo.cand apare filmul promit ca il iau de pe net si dau stop la fiecare faza in care apar eu intr-un nenorocit de colt al ecranului si am sa imi invit prieteni sa ma vada.ca doar asa e la moda.cand te gandesti ca Pita face un film de milioane de euro si noi am filmat pentru infirma suma de 30 de lei pe ziua de filmare.dupa ce am tras 2 zile de filmari in combinat cu o ciurda de cocalari(ca doar despre asta era filmul) am obosit si m-am retras.nu stiu ce cautam eu si inca 3 pletosi pe langa o cireada de cocalari.daca aveti rabdare si va mai aduceti aminte peste 2 ani,probabil e gata filmul sa cautati numele "Ceva Bun De La Viata" in regia lui Dan Piata,si cand va uitati la el sa dati stop cadru si sa va uitati dupa mine.ce ditamai figuratia am tras pe acolo.dupa 2 zile de filmat la combinat am maers la alt film,de data asta se trage un documentar nemtesc.nu mai stiu cum dracu ii spune la asta dar asata a fost mai misto.am filmat foarte putin si foarte usor.adica nu prea se avea treaba cu figuratia.a fost cul.am tras si la asta 2 zile de filmare si am ajuns sa bag cate 6/7 cafele pe zi,din lipsa de ocupatie pe platoul de filmare.astia,nemti au fost mai ok.filmul a avut ca decor castelul plin de turisti care se fofilau pe langa noi facand poze.si uite asa a trecut tipul,cam 4 zile plus una de odihna.si asa m-am trezit eu ca mai sunt doar cateva zile pana sa plec.si abia acum rezlizez ca peste 2 zile nu mai sunt aici la nenorocitul asta de comp care mi-a mancat vederea si multe nopti.am petrecut timp pretios cu blogul meu,care sigur ca este cel mai di biest friend.da in pula mea.am sa plec.nici eu nu cred.inca nu realizez cu adevarat ca am sa fac total o alta chestie,o sa fie ceva nou,un nou prag,un nou inceput.e ca si cum ai termina liceul si ai merge la faculta,ai sta la camin ,ai munci cu juma` de norma ca doar esti student.cerd ca senzatia aia e si pentru mine.incepi sa crezi ca poati sa faci ceva si singur.cam 100%singur.sunt melancolic,bag pula.unde ma pui pe mine taran de hunedoara prin aeroport,avion si tot feul de chesti de genul.plec ca un roman adevarat,un rucsac plin de slanina,branza,cascaval si alte chesti tipice romanesti.daca erau acceptate in avion si lichide fi sigur ca aveam si 2/3 litri de palinca dupa mine.sunt melancolic baaaa!!!!.imi este deja dor de fratemio,de maicamea si de taicamio.imi este foarte dor de patrupedele de la bloc.sa dea dracu`,sunt melancolica baaaaaaa!!!o sa imi fie dor de cam mult chesti din tara.si sti ceva?sunt melancolica baaaaaaaaaa!!!lasa ba ca ma intorc eu.si nu asa oricum.am sa ma introc barbat.dar pana atunci ... sunt melancolica ba!trecem si peste.parca ma si vad in aeroport ca dezorientat si derutat.si sti ce mai vreau sa va zic.cu prima ocazie cand am sa mai scriu pe blog dupa ce mai pun la casa mea in alta tara, am sa va scriu cum arata o toaleta de avion.mor de curiozitate.vreau sa fie ca si toaleta de la tren.sa te uiti in closet si sa vezi orasul sub tine.la tren vezi multe lini cum se misca repede.aici vreau sa vad multi nori cum trec repede pe sub avion.deci ramane de relatat faza cu veceu` de avion.am sa va spun daca are hartie igienica de calitate si sapun lichid.ah.si daca nu are usctor de maini e naspa.stiu ca cer cam mult pentru un bilet de avion la o caompanie low cost.dar nu e fensi` daca nu are hartie igienica de calitate si uscator de maini care face zgomot.si era sa uit despre ce dracu am scris atitea randuri pe sunt de Trooper,sunt al dracu de melancolic ba!pula mea.numai sa nu se prabuseasca nenorocitul ala de avion cu o culoare atit de roz-portocalei-mov ce o fi.ca e ca dracu.pana atunci la rivederci si va pup.ca o sa imi fie al dracu de dor de voi.mai ales de cei pe care nu prea ii am eu la suflet.hai pa ca iara ma ia cu melancolie.

luni, 19 aprilie 2010

am plecat.


atit spun ca am plecat.(asta daca mama natura imi da voie sau nu cotribuie la anularea cursei de avoiun).pa

joi, 15 aprilie 2010

Pripiat-Cernobal

am auzit de la pritenul meu paul de Pripiat,orasul muncitoresc al centralei nucleare.acest oras a fost fondat in 1970 si la numai 16 ani de viata ai orasului sa dat alarma generala.evacoare toatala.
Atentie, tovarasi! O situatie neobisnuita a survenit la centrala electrica de la Cernobil. Ca masura temporara s-a decis evacuarea cetatenilor din Pripiat.“ Cu acest mesaj au fost intampinati locuitorii orasului in dimineata zilei de 27 aprilie 1986. Militari iesiti ca din pamant, imbracati in costume speciale antichimice, incepusera evacuarea populatiei din Pripiat. Pentru familiile lucratorilor la centrala nucleara de la Cernobil incepuse cosmarul nuclear. O suta de mii de oameni au fost evacuati in primele saptamani dupa accident. Zona de evacuare s-a extins pana la 2.800 km patrati in Ucraina si Belarus. Al doilea val de evacuari a relocat 50.000 persoane in Ucraina si 25.000 in Belarus. S-a instaurat „Zona de excludere de 30 de km „in jurul centralei nucleare. Cei mai multi dintre angajati traiau cu familiile lor in orasul Pripiat, la numai 3 km de Cernobil.
Astazi, oraselul Pripiat in care traiau mii de lucratori ai centralei nucleare este asa de toxic, incat accesul publicului e interzis. Este unul dintre cele mai periculoase locuri de pe pamant. Stationarea in incinte inchise cum ar fi camerele blocurilor sau alte cladiri este interzisa. In aer liber, cele mai periculoase locuri sunt cele acoperite de vegetatie. Asfaltul e mai sigur pentru ca nu a retinut radiatii. Totul in jur a ramas neatins ca in urma cu 20 de ani. Fragmente din viata oamenilor care traiau in Pripiat sunt acoperite incet de vegetatie. Oamenii au lasat in urma fotografiile parintilor si lucrurile stranse intr-o viata. Orasul Pripiat, altadata plin de viata, arata ca un tablou mut, tridimensional. Blocuri de beton, cinematografe, hoteluri, magazine au ramas sa povesteasca despre ce a fost aici. Jucariile copiilor zac imprastiate pe podele alaturi de masti de gaze. Geamurile apartamentelor, balcoanele, puturile lifturilor au ramas deschise de 20 de ani. Copaci si tufisuri s-au ridicat direct din podelele de beton.
Au ramas neatinse pana si rufele intinse pe sfori la uscat sau cutiile de scrisori purtand corespondenta celor plecati in graba. Sloganele epocii comuniste intampina calatorul in tot locul. Orasul se pregatea de sarbatoare. Intai mai muncitoresc 1986. Accesul e restrictionat in tara nimanui, pe o raza de 30 km patrati. Padurea Rosie si Cimitirul orasului sunt zone de radiatie intensa. Rudele celor inmormantati acolo nu-si pot vizita mortii, pentru ca o parte din miezul radioactiv al reactorului a fost ingropat acolo. Sperantele locuitorilor de a se intoarce acasa s-au stins de mult. Oamenii de stiinta cred ca, cel putin 150 de ani, Pripiatul nu va mai putea fi locuit. Sovieticii au reusit sa organizeze un gigantic muzeu in aer liber. Era sovietica in toata splendoarea sa va fi pastrata de radiatii sute de ani in orasul fantomelor Pripiet.
Efectele dezastrului:
O zona de 2.600 de km patrati in jurul reactorului nr. 4 de la Cernobil a fost grav contaminata. Aproape un sfert din suprafata Belarusului a avut de suferit.
Accidentul nuclear a reprezentat un dezastru economic pentru intreaga regiune. Au fost compromise uriase suprafete agricole, in conditiile in care Ucraina poseda 40% din cel mai bun cernoziom de pe glob.
Zona moarta cuprinde sate, drumuri si paduri. In jur de 3.500 de oameni, majoritatea batrani, au refuzat sa paraseasca regiunea periculoasa sau au venit inapoi dupa evacuare. Traiesc in zone unde radiatia depaseste 250 microroentgen/ora. Vegetatia din jurul centralei de la Cernobil a fost taiata si
ingropata la 1 m in pamant. Acolo radiatia depaseste uneori 3.000 de microroentgeni/ora. In apropierea reactorului zac abandonate mii de camioane, elicoptere, echipamente militare folosite in primele zile dupa accident.
Catastrofa a avut efecte benefice pentru natura. Desi solul si vegetatia sunt puternic contaminate, zona a devenit un paradis al animalelor salbatice. In Pripiat ca de altfel in toate zonele afectate de radiatii, natura si-a reintrat in drepturi.
Oamenii de stiinta au constatat ca animalele salbatice prospera in lipsa activitatii umane.
Castori, elani, vulpi, mistreti, berze cenusii, lupi si chiar cai salbatici formeaza o adevarata rezervatie naturala.

In ultimii ani, turistii au manifestat o atractie morbida pentru orasul secret Pripiat. Natura se regenereaza in forta intr-unul dintre cele mai toxice locuri de pe Pamant, pe locul unde varful de lance al stiintei si tehnologiei sovietice a dat gres. Firmele de turism au incercat sa exploateze interesul oamenilor pentru acest „Pompei Modern“, organizand excursii la Pripiat. Pentru 1.200 de hrivne (circa 240 dolari US), turistii puteau vizita orasul Pripiat timp de 2 ore. Cei mai multi dintre ei nu au rezistat mai mult de 15 minute. S-au intors in graba in lumea civilizata. Tacerea mormantala si pustiul radioactiv i-au invins. Apocalipsa nucleara care a frant destine acum 20 de ani a lasat in urma un muzeu in aer liber.
si cam as arata orasul in care timpul a stat in loc:







marți, 13 aprilie 2010

I live by the river!

imi vine sa scriu pe blog dar nu stiu despre ce.bat din taste acum in speranta ca imi vine o afurisita de idee sa scriu ceva interesant.astazi a zburat prin mintea mea un cuvant.un cuvant care nu l-am mai auzit cred ca de 2 ani de zile.un cuvant care imi place cum suna.hai sa facem un test de imaginatie.eu iti spun niste idndici si sunt curios daca te gandesti la acel cuvant la care ma refer eu.sa incepem:
e verde,are asemanare unui om(cel putin asa se crede),nu cred ca ai vazut in realitate asa ceva,de obicei "apare" noaptea,calatoreste cu viteza cu care un om nu poate sa calatoreasca,se fac filme si documentare despre el,nu e de vanzare,nu e de baut si nici de mancat,e asociat cu o zona din arizona numita nevada,cand auzi de asa te gandesti la melodia din dosarele ics,calatoreste cu un ozn.ok am spus cam multe.pun pariu ca te gandeai la un extraterestru sau alien.cuvantul la care m-am gandit toata ziua si nu l-am mai auzit de 2 ani de zile este MARTIAN.ce bine suna.mai pot sa scriu odata cuvantul asta?mie imi place extrem de mult cum suna.MARTIAN. sa lasam la o parte martianul.imi este dor al dracu de mult de mirosul acela de la mare.acel miros de alge in stare de putrefactie.vreau in acelasi timp sa invat sa ma dau cu placa de snowboard,desi nu cred ca as reusi prea mare lucru din cauza nenorocitului de picior.vreau sa vizitez africa sa merg calare pe elefant,sa vad cum arata un mamut.nu am luat-o razna.cam astea sunt gandurile mele.si mai vreau ceva.vreau sa vad un concert dream theater si sa ii vad si ascult cum canta piesa pull me under.vreau sa simt praga.vreau cam multe.vreau sa fie 1 mai acum,vreau sa vad cum miroase in londra,vreau sa vad cat e de curata tamisa.ce ganduri am eu.eu baiat nascut si crescut in orasul de pe cerna visez la tamisa si la londra.de ce nu?ma gandeau eu vreodata sa plec din tara?nu ma gandeam.dar si cand am inceput sa ma gandesc nu a iesit asa cum credeam.ma gandeam la persoane care calatoresc fraudulos in containere sau mai stiu eu cum in alta tara.pur si simplu risca sa ajunga acolo.de ce oare fac asta?de ce dracu nu suntem liberi sa circulam in toata lumea asa cum se circula pe distanta hunedoara simeria?care sunt sansele sa fie deturnat avionul in care am sa ma sui si eu odata?care sunt sansele sa se prabuseasca un avion in care ma sui si eu pentru prima data?nu conteaza.nici nu cred ca sunt sanse sa se intample asta?in fine.am o singura fraza dintr-un cantec in minte,pe langa faza cu martianul. I live by the river!